Idiotul
Fiodor Mihailovici Dostoievski

Ideea principală a romanului constă în zugrăvirea unui om întru totul minunuat. Prinţul Mîşkin, personajul principal din romanul Idiotul, întruchipează idealul creştin al fiinţei umane.El trăieşte într-un complex de relaţii ce formează universul romanului: frumuseţea este profană, moartea uneşte contrariile, iubirea devine ură.

Opera are un caracter ciclic, întrucât debutează prin întâlnirea din tren dintre Rogojin şi Mîşkin şi cu fotografia Nastasiei şi se încheie tot cu acest trio într-o formulă tragică. Rivalitatea dintre dintre cei doi bărbaţi, dualitatea sentimentelor eroinei provoacă uciderea ei de către Rogojin, care se dovedeşte a fi un ucigaş pasional cu sange rece, in ciuda inocenţei Prinţului care îl percepe ca pe un prieten. În finalul romanului, cei doi bărbaţi plâng dispariţia iubitei.

Forţa romanului stă în construcţia narativă şi în psihologia personajelor. Mîşkin, epilepticul idiot, fermecător în inocenţa sa, se detaşează ca o fire deschisă, imprevizibilă dispusă la compromisuri din raţiuni umanitare.Prinţul este idiot pentru ca este diferit. El este obiectul care se lasă judecat de ceilalţi, o prezenţă nedorită într-o lume care-l respinge pentru că îi reflectă imaginea. Astfel că idioţenia sfârşeşte prin a deveni „operă de artă” care marchează destinele celorlalţi.

O carte care în final te face să te întrebi : cine este de fapt idiotul?