A vorbi într-un pustiu
Ileana Mălăncioiu

Ileana Mălăncioiu este o voce distinctă în peisajul publicistic de azi. Părerea ei are greutate. Oricine o citeşte, în paginile României literare, într-un ziar, în cărţi îi recunoaşte ţinuta morală, responsabilitatea civică.

Din acest punct de vedere A vorbi într-un pustiu este o carte de referinţă. Un titlu grăitor pentru dezamăgirea scriitoarei, căci tarele despre care scrie par să nu aibă leac.

Cartea este alcătuită din articole publicate între 1998 şi 2002 în România literară, dar şi în Cotidianul din dorinţa de a se adresa unui public larg. Ai zice că după atâţia ani temele şi-au pierdut din actualitate, dar există, din păcate, căci lumea în care trăim(nu oamenii îşi aleg epoca în care să se nască) e tot tulbure şi prea ades ticăloasă. Poliţişti care fac legea după bunul plac? Justiţie care închide ochii şi-i lasă nepedepsiţi pe marii ticăloşi? Politicieni arivişti care duc ţara de râpă? Sunt încă şi parcă mai mulţi?

Avem admiraţie pentru scriitoarea care ia parte unor valori terfelite astăzi, mai ales când cei loviţi nu se mai pot apăra.

Motto-ul scriitoarei:”Nu am scris niciodată cum ar fi vrut alţii, ci cum am crezut eu.”

O mângâiere pentru cei ce bâjbâie în tunel şi mai speră în lumină.