Interior cu fereastră deschisă şi alte nuvele
Carlo Masoni

Volumul Interior cu fereastră deschisă şi alte nuvele reuneşte mai multe lucrări ale cunoscutului autor belgian Carlo Masoni.

Uneori lumea interioară a cuiva este o provocare....dar este plăcut să te laşi furat de priveliştea de dincolo de fereastra sufletului. Autorul acestor nuvele încearcă să ne permită nouă, cititorilor, să privim ca printr-o fereastră deschisă la acele lucruri care, aşa cum ne şi întreabă chiar el, autorul, “nu găsiţi că unele lucruri sunt atât de frumoase încât ar putea să te ajute să mori?”

Nuvelele sunt adunate în patru capitole denumite semnificativ şi ordonate cronologic: Dacă nimeni nu-şi mai aduce aminte(1984); Evadări(1990); Tăcerea celorlalţi(1996) şi un capitol Inedite nedatat.

În nuvela Naşterea unui personaj, autorul ne explică într-un mod original cum, de fapt, personajele din lumea imaginarului, a literaturii, prin viaţă, plecând cel mai adesea de la lumea reală. Făcând o călătorie între oameni şi locuri, imaginaţia sa creatoare(a scriitorului) găseşte repere pentru construcţia textului literar, dar ne avertizează: “să nu crezi că va fi comod. Acum trebuie să organizezi faptele, să interpretezi cronologia, să protejezi un sens şi o logică”. În timpul explorărilor pot apărea şi stagnări: “între timp orchestra a încetat să cânte, iar tăcerea te izbeşte”. Apoi firul creaţiei îşi reia cursul, personajul are deja o identitate, o meserie, un trecut şi un prezent. Şi atât. Viitorul (al personajului desigur!), ne aparţine nouă, cititorilor, să-l construim – căci autorul iese din scenă: “se îndepărtează, siluetă fragilă şi deşălată peste care se întinde noaptea”.

În altă nuvelă, Revelaţia autorul scoate în evidenţă dorinţa omului de perfecţiune, de frumos. Dar, spune el prin gura personajului său, privind în jur suntem dezamăgiţi! Astfel ne prezintă Masoni rasa umană – ca fiind urâtă. Însă nu se grăbeşte să tragă concluzii pripite, ci insistă în căutarea frumosului pe care-l şi găseşte: “o singură fiinţă apare şi totul este răscumpărat”.

Fiecare om îşi caută acel ideal de frumuseţe prin care se răscumpără totul.

În fiecare din prozele lui Carlo Masoni găsim câte un cuvânt, câte o frază, care “răscumpără” efortul de a-i citi opera cu ochii, cu mintea şi cu inima: “era o dimineaţă de primăvară timpurie, cheltuind cumsecade un vânt dinspre sud încălzit cine ştie pe unde şi semănând panică în sevă şi muguri”.