Oleacă de taifas: interviuri mărturisitoare
Grigore Ilisei

Grigore Ilisei a… răsărit în viaţă şi-n literatură din pământul, miraculos de bogat în zăcăminte spirituale, al Fălticenilor. Crescut la apa Şomuzului, sau între mălinii amintitori de Labiş, păşind prin „grădina liniştii” sadoveniene, furişîndu-se, înfiorat de emoţia aventurii copilăreşti, prin „dumbrava minunată”, amuzându-se de şotiile, nu prea ortodoxe, ale catihetului Ion Ştefănescu (pe când acesta nu devenise încă Ion Creangă), fiul preotului Ilie şi al învăţătoarei Georgeta se deschidea unei lumi ce se va dovedi extrem de stimulantă pentru viitorul scriitor. Fălticeniul însuşi, dincolo de înfăţişarea sa cvasirurală, dincolo de disconfortul şi contrastele sale, era o „galerie a oamenilor de seamă”. Unii mai pluteau încă, reali, prin târg, alţii erau portretizaţi, invocaţi sau evocaţi, oricum oferiţi ca modele învăţăceilor.

Taifasurile transmise din Studioul TVR Iaşi în perioada 1993-1997 capătă astăzi concreteţea paginilor tipărite. Dialogul, cu toate valenţele sale, cu Petru P. Andrei, Liviu Antonesei, George Astaloş, Alexandru Călinescu, Matei Călinescu, Constantin Ciopraga, Ion Irimescu, Cezar Ivănescu, Adrian Marino, Paul Miron, Profira Sadoveanu, Mihai Ursachi, dezvăluie publicului - telespectator şi cititor - o întreagă galerie de personalităţi româneşti, aflate în exil sau rămase în ţară.

Devenit ieşean, încă de la mijlocul anilor ’60, Grigore Ilisei a devenit o prezenţă de spirit, fiind încă o confirmare a zicerii: omul sfinţeşte locul. Câteva instituţii îi datorează raţiunea de a fi, sau de a deveni ceea ce sunt: şi ne gîndim la Radio Iaşi, renăscut din propria cenuşă, pe 22 Decembrie 1989; la TVR Iaşi, ctitorită îndeosebi graţie efortului şi aportului său; chiar la Asociaţia Scriitorilor unde, de când îi este secretar, spiritul lui constructiv şi echilibrat se dovedeşte benefic pentru viaţa obştei.

Literatura lui Grigore Ilisei este generos reprezentată, probă a unei vocaţii multiforme. Cărţile sale ocupă un raft de bibliotecă: două volume de povestiri; 15 volume de publicistică (însumând reportaje, tablete, interviuri, jurnale de călătorii, eseuri despre artă); patru romane. Dacă la acestea adăugăm prestaţiile radiofonice şi televizate sau cele din presa scrisă, precum şi prezenţa în viaţa cetăţii, avem imaginea unui scriitor proteic, deopotrivă dăruit clipei şi duratei.