Scrieri politice : Evenimente internaţionale
Fiodor Mihailovici Dostoievski

Ceea ce frapează în urma lecturii primelor pagini din Scrierile politice, semnate F. M. Dostoievski, este, înainte de toate, analiza în detaliu a scenei vieţii politice din Franţa anilor 1873 şi 1874, de neaşteptat din partea unui scriitor care, în conştiinţa cititorului, reprezintă tipul marii personalităţi culturale preocupată de marile probleme ale existenţei, situată în afara maşinaţiilor şi luptelor dintre partidele politice.

O altă relevanţă a Scrierilor este dată de paralela perfect valabilă dintre lumea de atunci şi cea de azi. Menţionând agitaţia partidului biruitor (p. 33), unde principala preocupare o constituie alegerea culorilor drapelului naţional, iar în subsidiar mişcările opoziţiei uzurpatoare, Dostoievski constată franc: “La armată şi la popor nu se gândeşte nimeni”. Iar dacă se gândeşte, se face sub forma ideologiilor, prin care se promite o schimbare din temelii a Franţei, schimbare visată de cei mulţi şi oprimaţi, dar care, în fond, vor îmbogăţi popii, vor face să apară câteva noi vorbe de spirit, se va inova baletul şi se vor confecţiona noi sortimente de bomboane.

Concluzia este simplă: Franţa trebuie să aleagă fie monarhia, fie republica. În practică, niciuna nu mulţumeşte pe toată lumea.

Dacă politica franceză din perioada menţionată la început nu a rezolvat problemele, ci mai degrabă le-a adâncit şi perpetuat, Dostoievski încheie în notă pesimistă: “E imposibil să nu ne imaginăm că, în anul care vine, nu va mai fi nicio răsturnare de guvern în Franţa.” Încheiem şi noi aici cu speranţa că totul e posibil, aici, acum şi în vecii vecilor.