Un cadavru umplut cu ziare
Cristian Tudor Popescu

În cartea ,,Un cadavru umplut cu ziare”, cunoscutul ziarist Cristian Tudor Popescu publică 37 de editoriale, apărute mai întâi în cotidianul Adevărul pe parcursul anilor 2000 şi 2001. Scopul editării unui astfel de volum, nu a fost nicidecum de a aduce aminte publicului larg subiectele fierbinţi ale anului electoral 2000, ci scoaterea în evidenţă a talentului de scriitor ce l-a făcut celebru pe Cristian Tudor Popescu.

Deşi, nici valoarea documentară a acestor scrieri nu poate fi ignorată, ceea ce ele au într-adevăr valoroasă este calitatea literară. Ceea ce surprinde şi încântă nu sunt informaţiile transmise, ci felul în care ele sunt scrise. În esenţă, cartea nu este altceva decât o monstră de virtuozitate scriitoricească. Cristian Tudor Popescu abordează cu aceeşi uşurinţă subiecte, al căror singur punct comun este acela că sunt de actualitate. De la Eminescu şi Veronica Micle trece la Hagi şi Andreea Răducan, fără a uita bineînţeles de politică, sex, religie şi câini comunitari (nu neapărat în această ordine).

Titlul volumului este de fapt titlul unui articol din carte, ce vizează degradarea şi proasta folosire a limbii române. Acest titlu a fost folosit pentru întreg volumul întrucât nu doar limba se află în descompunere, ci societatea românească în ansamblu. Tocmai în descrierea acestei societăţi intervine geniul de scriitor al publicistului, măiestria cu care scrie bine şi frumos despre rău şi urât, cu care dă viaţă unor texte ce vorbesc despre moarte, subtilitatea cu care se adresează intelighenţilor prin intermediul oralităţii străzii.

Prin astfel de scrieri, Cristian Tudor Popescu arată că se află în posesia ,,unei forţe de a fi scriitor în orice clipă” (Mircea Dinescu), că poate fi critic atât de ,,artă” cât şi de ,,banal”.