Personalităţi locale

Theodor Codreanu (scriitor)

Codreanu, Theodor

S-a născut la 1 aprilie 1945 în satul Sârbi, actualul judeţ Vaslui. Urmează şcoala primară în satul natal, apoi urmează cursurile gimnaziale de la Unţeşti, fostul raion Bârlad, iar liceul la “Complexul Şcolar” din Bârlad (actualmente Liceul “Mihai Eminescu”).

După terminarea liceului, profesează ca suplinitor în învăţământ, la Sârbi, apoi, prin manevre de interese, este mutat la Orgoeşti, comuna Bogdăneşti.

În 1964, intră la Facultatea de Filologie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Din lipsă de sprijin material, urmează cursurile la “fără frecvenţă”. Este numit director la Şcoala din Orgoeşti. După numire, postul îi este condiţionat de intrarea în P.C.R. Era perioada “deschiderilor”.

În 1968 debutează publicistic, la “Vremea Nouă”, din Vaslui. În 1969 debutează în critica literară, în “România literară”, cu articolul polemic Moştenire culturală sau… dezmoştenire? În 1970 îşi susţine teza de licenţă cu tema Critica eseistică a lui Mihai Ralea.

Debutează în proză cu Ozana, cinci capitole din romanul Marele zid la nou reînfiinţata revistă “Convorbiri literare”. Începe seria de studii despre Eminescu din viitoarea carte Eminescu – Dialectica stilului. Publică în “Ateneu”, “Cronica”, “Astra”, “Convorbiri literare”. Definitivează romanul Varvarienii. În 1981 apare romanul Marele zid. Apare la Editura “Cartea Românească” din Bucureşti Eminescu – Dialectica stilului, considerată un eveniment în eminescologie de George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Edgar Papu, A. Marino, Al. Dobrescu, Dan C. Mihăilescu ş.a., dar atacată dur de Ioan Holban, Ioana Em. Petrescu ş.a.

În 1985 începe să scrie despre autorii basarabeni, mai întâi despre Grigore Vieru, apoi despre Ion Druţă şi Mihai Cimpoi. Lucrează la Modelul ontologic eminescian. Începe colaborarea la revista “Luceafărul”.

În 1992 începe colaborarea la revista “Porto-Franco” din Galaţi. Apare Modelul ontologic eminescian, la editura “Porto-Franco”. Îngrijeşte volumul I.L.Caragiale, O făclie de Paşti, în colecţia “Biblioteca şcolarului”, la aceeaşi editură. Colaborează la ”Vremea” şi “Totuşi iubirea”.

În 1993, pentru "Modelul ontologic eminescian", i se decernează Premiul Societăţii Scriitorilor “C.Negri”. Începe colaborarea la “Sinteze”, “Literatorul”, e redactor şef adjunct la revista “Porto-Franco”, unde susţine “cronica literară” timp de câţiva ani. Obţine premiul pentru critică al săptămânalului “Literatura şi arta”, Chişinău, pentru anul 1992 şi premiul pentru publicistică al ziarului “Vremea” din Bucureşti.

În 1994 începe colaborarea la “Românul”şi la “Monitorul de Bacău”. Obţine premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Bibliotecii Naţionale din Republica Moldova pentru volumele Eminescu – Dialectica stilului şi Modelul ontologic eminescian. În 1997 apar volumele: Provocarea valorilor, Editura “Porto-Franco” şi Dubla sacrificare a lui Eminescu, Editura “Macarie”, Târgovişte.

În 1999 reia colaborarea la revista “Steaua”, Cluj-Napoca. Apar ediţiile a II-a şi a III-a ale Dublei sacrificări a lui Eminescu,la editurile “Serafimus” din Braşov şi la “Civitas” din Chişinău. Volumul primeşte Premiul Naţional “Mihai Eminescu”, Suceava.

Devine membru al Academiei Internaţionale “Mihai Eminescu”, cu sedii în Calcutta şi Bucureşti. Este inclus în dicţionarul Who’s Who, Cambridge, Anglia.