Personalităţi locale

Constantin Tănase (pictor, grafician)

Tonitza, Nicolae

S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad. A urmat cursurile Şcolii primare de băieţi nr. 2 şi Gimnaziului real „Manole K. Epureanu” din Bârlad. Din 1902 a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Belle Arte din Iaşi, dar nu şi-a luat diploma de absolvire, deoarece a participat la o grevă a studenţilor.

În 1908 a fost admis la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase din Munchen, Germania. În 1909 a părăsit Germania pentru a călători în Italia şi Franţa, unde rămâne pentru doi ani la Paris. În capitala Franţei, a frecventat atelierul lui Pierre Laprade şi a făcut studii după pictori celebri. Compoziţia şi fastul stilului belle epoque au influenţat modul de exprimare a tânărului pictor, care a pictat peisaje, portrete şi compoziţii pe care le-a expus în atelierul său din Montparnasse.

În 1911 s-a întors în ţară, la Bârlad, apoi la Iaşi, unde a predat un timp, ca suplinitor, desenul la Liceul Militar.

În 1912 a terminat cursurile Şcolii Naţionale de Belle Arte în urma cărora a obţinut certificatul de pictor bisericesc. A zugrăvit bisericile din Scorţeni, Silişte, Poeni, Văleni, etc.

În 1916 a expus la Bucureşti 94 de picturi şi desene împreună cu prietenul său din studenţie, Ştefan Dimitrescu.

După război s-a stabilit la Bucureşti, unde a participat la expoziţii, ilustrări de carte, a colaborat la publicaţii de orientare socialistă cu desene şi cronici artistice.

În 1924 a expus la „Bienala din Veneţia”, iar un an mai târziu s-a retras din Asociaţia Arta Română pentru a forma, împreună cu Francisc Şirato, Oscar Han şi Ştefan Dimitrescu, „Grupul celor patru”.

A expus la Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 a ocupat catedra de pictură de la Academia Română de Belle Arte din Iaşi, rămasă vacantă după moartea lui Ştefan Dimitrescu, iar în 1937 a devenit rector al Academiei.

A luptat prin artă şi scris pentru condiţia artistului în societate. În picturile sale remarcăm peisaje dobrogene, portrete de clovni, portrete de copii, de tinere femei, naturi statice, pline de căldură, compuse în planuri mari, urmărind jocul tandru al luminii pe obiecte, în tonuri vibrante.

În 1939 se îmbolnăveşte grav şi la 26 februarie 1940 se stinge din viaţă.