Membri ai Academiei Române

Emil Condurachi - membru titular (1955)

Condurachi, Emil

S-a născut la 3 ianuarie 1912 în comuna Scânteia, judeţul Vaslui. În anul 1923 se înscrie la Liceul Internat “Costache Negruzzi” din Iaşi, iar în 1929 intră la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Iaşi. Termină “Magna cum laude” şi rămâne asistent la catedra de arheologie, timp de 8 ani (1932-1940). În acelaşi timp, obţinând o bursă de specializare, a frecventat Şcoala Română din Roma (1935-1937) unde îşi finalizează şi lucrarea de doctorat.

În anul 1940 revine în ţară şi îşi continuă studiile la Şcoala Superioară de Arhivistică, timp de 7 ani. În 1947 devine profesor titular la Catedra de Arheologie şi Istorie veche din cadrul Universităţii Bucureşti, unde va profesa până în anul 1970.

În anul 1956 a fost numit director al Institutului de Arheologie şi Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. Devine, de asemenea, istoric al Antichităţii şi arheolog, specialist în istoria şi arheologia greco-romană din zona litoralului Mării Negre. El este fondatorul Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, cu sediul la Bucureşti, al cărei secretar general a fost aproape un sfert de secol.

A fost ales membru în diferite academii precum: Academia Română, Academia de Ştiinţe din Bulgaria, Academia din Sarajevo, membru corespondent al Institutului de Arheologie din Berlin, “Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Bruxelles.

Moare la 16 august la Bucureşti, în anul 1987.

Bibliografie selectivă:

  • “Vasile Pârvan”, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1957
  • “Histria”, Bucureşti, 1959
  • “Crestomaţie de texte privitoare la Istoria antică ”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1963
  • “ Histria, monografie arheologică”, vol.II, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., “Itinerar arheologic-Italia” în “Magazin istoric”, nr. II, 1968