Membri ai Academiei Române

Nicolae Docan - membru corespondent (1915)

S-a născut la 25 iunie 1874 la Bârlad. Clasele primare le-a urmat în oraşul natal, iar studiile medii la Galaţi, urmând ca studiile superioare să le urmeze la Paris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Sorbona. În anul 1896 şi-a luat licenţa, apoi, la scurtă vreme, a promovat examenul pentru doctorat în Drept Internaţional Maritim.

În anul 1903 a ocupat postul de secretar de legaţie la Ministerul Afacerilor Străine la Bucureşti, fiind cooptat în corpul diplomatic. Pe lângă specialitatea sa în dreptul internaţional public şi privat, s-a preocupat de literatură reuşind să fie admis în rândul colaboratorilor revistei ieşene Arhiva, publicaţie periodică înfiinţată de Societatea ştiinţifică şi literară din Iaşi. Debutul la revistă l-a avut cu un studiu pe o temă de drept medieval, Frate în documente, apărut în anul 1900.

A avut contribuţii de valoare la istoria literaturii vechi româneşti prin descoperirea şi publicarea în anul 1911 a unei cronici în versuri care istoriseşte principalele momente ale domniei voievodului Ţării Româneşti, Petru Nicolae Mavrogheni (1786-1792).

S-a remarcat ca un veritabil erudit în numismatică, disciplină ştiinţifică ce a prins contur în ţara noastră în secolul al XIX-lea, deschizând o nouă cale de investigare a „fenomenului monetar” medieval românesc. A devenit o autoritate în această ramură auxiliară a istoriei prin elaborarea în anul 1902 a celei dintâi monografii din ţara noastră referitoare la monedele emise de Ştefan cel Mare, cu interesante aprecieri asupra activităţii monetăriei moldovene de la Suceava.

Datorită prestigiului ştiinţific pe care şi l-a creat, la 22 martie 1906, a prezentat comunicarea Notiţă despre monedele lui Petru Muşat în cadrul Academiei Române, deşi nu fusese cooptat în rândul academicienilor. Subiectul fiind de un interes ştiinţific deosebit, a mai fost invitat de două ori să susţină comunicări: Despre elementele cronologice româneşti şi Studii privitoare la numismatica Ţării Româneşti.

Nicolae Docan s-a distins şi ca un colecţionar pasionat, deţinând numeroase monede valoroase, pe care a vrut să le doneze Academiei Române, în cadrul căreia urma să se înfiinţeze Cabinetul numismatic. Din cauza declanşării primului război mondial, România fiind ocupată de armatele Puterilor Centrale, colecţia sa era în pericol de confiscare şi a decis să o pună la adăpost pe moşia sa din satul Tomeşti de pe valea pârâului Tutova. Când a fost găsită, după moartea lui, colecţia era formată din aproape 2000 de monede.

Ca urmare a afirmării sale în mai multe ramuri adiacente istoriei (lingvistică, statistică, economie politică, geografie, cartografie), Secţiunea de istorie a Academiei Române l-a propus pe Nicolae Docan să fie ales membru corespondent în anul 1915.

S-a stins din viaţă la Tomeşti la data de 25 aprilie 1933.