Membri ai Academiei Române

Nicolae Hortolomei - membru titular (1948)

S-a născut la 27 noiembrie 1885 în oraşul Huşi.

A urmat clasele primare la Huşi, iar studiile secundare la Liceul Naţional din Iaşi. După obţinerea diplomei de bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 1909 având ca subiect al tezei de licenţă Absenţa congenitală a tibiei. A profesat la Spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi, ca medic al unei circumscripţii rurale, apoi ca asistent la Clinica a II-a Chirurgie din Iaşi şi la Clinica nr. 1 din 1912. A obţinut titulatura ştiinţifică de Doctor docent în anul 1919, ca urmare a rezultatelor obţinute în domeniul chirurgiei urologice, gastrice şi cardiovasculare.

A fost chemat să predea, în învăţământul medical universitar ieşean, cursul Anatomie descriptivă, iar în anul 1920 a devenit şef al Institutului de Anatomie din Iaşi după plecarea profesorului medic şi antropolog Francisc Iosif Rainer la Universitatea din Bucureşti.

În anul 1930 este chemat la Spitalul Colţea şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Ca urmare a renumelui de chirurg cu rezultate deosebite în operaţii efectuate în premieră naţională, Academia de Medicină din Bucureşti l-a primit în rândurile sale în anul 1937 ca membru titular.

La scurt timp de la stabilirea în Bucureşti, medicul Nicolae Hortolomei a fondat Societatea Română de Urologie, din care făceau parte medici din toată ţara, angrenaţi în cercetările urologice.

Considerat un adevărat as al chirurgiei europene, a fost numit ministru al Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale în perioada 1939-1940, în timpul celui de-al doilea mandat al prim-ministrului Gheorghe Tătărescu.

La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular activ al Academie Române. Bucurându-se de apreciere şi pe plan internaţional, a devenit membru al Academiei de Chirurgie din Paris, apoi al Asociaţiei de Urologie din Franţa şi al Societăţii Internaţionale de Urologie.

A încetat din viaţă la 3 ianuarie 1961 la Bucureşti.