Membri ai Academiei Române

Ştefan Procopiu - membru titular (1955)

Procopiu, Ştefan

S-a născut la Bârlad şi a urmat aici cursurile liceului “Gheorghe Roşca Codreanu”, pe care îl termină şef de promoţie. Între anii 1909-1912 este student la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. După obţinerea licenţei rămâne asistent la aceeaşi facultate şi şef de lucrări la Universitatea dn Bucureşti.

În anul 1924 îşi susţine teza de doctorat, apoi revine la Iaşi unde este numit profesor titular în anul 1925. Devine şi decan al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi în 1962, după care se dedică total cercetării. Printre domeniile asupra cărora acesta s-a aplecat cu precădere se numără: magnetismul, electricitatea, electrochimie, termodinamica, acustica, optica, telegrafia fără fir.

În perioada 1895-1954 Ştefan Procopiu a întocmit hărţi magnetice ale ţării, a fost autorul a numeroase invenţii şi dispozitive experimentale. În acelaşi timp a continuat şi cariera didactică, formând de-a lungul timpului generaţii întregi de fizicieni experimentatori, printre care se numără şi Dragomir Hurmuzescu la Iaşi.

A fost ales membru al Academiei Române în anul 1955, al unor societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate, a fost laureat al Premiului de Stat în anul 1964. A primit de asemenea titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi.

Moare la 22 august 1972 la Iaşi.

Bibliografie selectivă:

  • “Asupra elementelor de energie”, Iaşi, 1912
  • “Cercetări experimentale asupra telegrafiei fără sârmă”, Bucureşti, 1913
  • “Perpetuum mobile şi principiile energiei”, Iaşi, 1919
  • “Fizica nouă”, în: “Analele ştiinţifice ale Universităţii Iaşi”
  • “Sur l'effet Barkhausen interne”, Paris, 1932
  • “Ce este electricitatea ” în “Revista Ştiinţifică”, 1940