Membri ai Academiei Române

Vasile Răşcanu - membru titular (1955)

S-a născut la 22 iulie 1885 în actualul sat Orgoieşti, comuna Bogdăneşti, localitate situată pe malul drept al pârâului Horoiata, afluent al râului Bârlad, din fostul judeţ Tutova, actual judeţul Vaslui. Descindea dintr-o veche familie de boieri care a dat ţării mai mulţi oameni de seamă (un general, un scriitor, o chimistă, un prefect de Vaslui).

A urmat clasele primare, gimnaziale şi liceale în oraşul Bârlad, examenul de bacalaureat l-a promovat în 1905 la renumitul liceu „Gheorghe Roşca Codreanu”. Studiile superioare le-a urmat la Universitatea din Iaşi la Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Facultatea de Medicină. A obţinut titlul de doctor în medicină cu lucrarea Acţiunea nervului pneumogastric asupra blocării fascicolului lui His în anul 1916.

În anul 1922 a devenit profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi continuându-şi activitatea de cercetare cu rezultate deosebite în medicină şi biologie. A fost un deschizător de drum în cercetările de fiziologie din România, fiind primul cercetător român care a intuit existenţa conexiunii dintre electricitate şi anumite procese fiziologice, contribuind astfel la crearea unei noi ramuri a medicinii – electrofiziologia – cu subramurile sale – chimia fiziologică şi fizica medicală, ambele devenind în timp descipline de sine stătătoare – biochimia şi biofizica.

A fost ales membru titular al Academiei Române la 2 iulie 1955, devenind unul dintre cei mai activi componenţi ai Secţiei de Ştiinţe Medicale. A condus Institutul de Biologie Generală şi Aplicată al Filialei Iaşi a Academiei Române, fiind ales şi preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturişti.

A elaborat lucrări de referinţă în domeniul medical precum: Notă asupra modificărilor electrofiziologice a muşchilor (1920), Cercetări fiziologice în parkinsonism şi paralizia agitată (1921), numeroase articole şi studii publicate în reviste de specialitate, a participat cu diverse comunicări de fiziologie şi biochimie la sesiuni ştiiţifice organizate sub auspiciile Academiei Române şi a unor societăţi medicale din ţară. A scris şi un volum memorial-literar Călător prin două secole, Bucureşti, 1977.

S-a stins din viaţă la data de 4 mai 1980 la venerabila vârstă de 95 de ani.