S-a născut pe 18 martie 1944 în comuna Zamostea, judeţul Suceava. Este unul din cei cinci copii ai lui Vasile Alupoaei, originar din satul Smârdan şi ai Aspaziei Alupoaei (fostă Tincu) din satul Lişna.
Îşi începe studiile primare în judeţul Botoşani, urmează Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iași, iar în perioada 1963-1966 Facultatea de arte plastice cu profil pedagogic de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, specializarea Grafică şi sculptură.
Cei care i-au descoperit talentul de desenator, la o vârstă foarte fragedă, au fost părinţii, însă marea pasiune pentru sculptură prinde viaţă în timpul liceului, unde a avut profesori de specialitate care i-au descoperit calităţi de bun observator al realului şi posibilităţi de exprimare grafică, cromatică şi în relief.
O influență deosebită a avut-o profesorul de desen artistic, Paul Giligor, pe atunci directorul şcolii. Și-a descoperit pasiunea pentru sculptură tot în anii de liceu datorită profesorului Vasile Condurache, sculptor. Mai târziu, în timpul studiilor universitare, acesta i-a fost mentor în studiul anatomiei artistice, al portretului şi corpului uman la modelaj. Şi-a susţinut examenele de diplomă în 1966.
Debutul carierei de profesor va fi la Bârlad, unde funcţionează la mai multe şcoli. A fost titular al Liceului nr. 1 Bârlad (actualul Liceu „Mihai Eminescu”) între anii 1966-1975; a funcţionat apoi un an la Şcoala nr. 9 „Mihai Costache Epureanu” Bârlad. Simultan a predat sculptura şi desenul artistic la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice „N. Tonitza” Bârlad (1968-1974). Îşi susţine examenele de definitivat (1971), de gradul II (1975) şi de gradul I (1981).
Din 1976, timp de peste 17 ani, cu două mici întreruperi, a fost inspector şcolar de specialitate pentru desen la nivelul judeţului Vaslui. A fost şi director al Şcolii generale nr. 7 (astăzi „Constantin Motăș) Vaslui între 1985 şi 1988, după care s-a transferat la Şcoala nr. 4 („Elena Cuza”) Vaslui unde a funcţionat până la pensionare, în 2007. În cei 41 de ani de activitate în învăţământ a fost nominalizat pentru diferite distincţii, titluri şi gradaţii de merit.
Pe plan artistic, Gheorghe Alupoaei s-a remarcat ca sculptor creând o serie de busturi ale unor personalităţi de seamă din artă, istorie, cultură şi ştiinţă românească (turnate în bronz şi în praf de piatră) plasate în faţa instituţiilor de învăţământ şi de cultură: Ştefan cel Mare (trei busturi şi un medalion circular plasate în locuri diferite); Gh. Roşca Codreanu (două busturi, în 1971 şi 1996) pentru liceul celebru cu acelaşi nume din Bârlad; Emil Gârleanu; Al.I. Cuza; Elena Cuza; Tudor Pamfile; Ştefan Procopiu; Emil Racoviţă; Mihail Kogălniceanu; Spiru Haret; Ştefan Ciubotăraşu; Nicolae Milescu-Spătarul; General-aviator Gh. Negrescu; acad. Mihai Ioan Botez; acad. Anghel Rugină, Victor Ion Popa; Vasile Alecsandri. A realizat, de asemenea, şi portrete ale unor personalităţi locale, precum poetul Ion Iancu Lefter, prof. Vasile Dumitrache, prof. Traian Nicola, prof. univ. dr. Constantin Parfene, regizorul Cristian Nacu, prof. George Popescu, pictorul Aurel Istrati, prof. Gh. Cârjă.
În 1994 a realizat Complexul sculptural „Pro Patria” pentru comemorarea celor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial. Acest monument a fost montat pe Movila lui Burcel, în nordul județului Vaslui. În 1995 a realizat Complexul sculptural „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, plasat în curtea Episcopiei Huşi.
Printre torsurile cele mai importante sunt cele cioplite în piatră: „Modigliană”, „Tors feminin”, ambele în mărime reală şi un studiu modelat şi turnat în ghips, intitulat „Extaz”.
Compoziţii sculpturale reprezentative pentru stilul său ar mai fi: „Orfeu”, o interpretare în maniera sculpturii arhaice greceşti; „Luceafărul”, ilustrare pentru capodopera eminesciană; „Primăvara”, „Meditaţie”, „Despărţire” sau “1907”; „Cele trei graţii”, “Continuitate”, „Manifest pentru pace”, „Vegetală”.
Gheorghe Alupoaei a fost preocupat şi de alte tehnici precum sgrafitto care reprezintă un fel de basorelief cioplit pe zid, în straturi de ciment colorat. A folosit această tehnică în compoziţii ample, cu teme precum: „Apa şi viaţa”, „Artele”, „Bios”.
În grafică, Gheorghe Alupoaei a realizat schiţe de autoprotret la vârste diferite, mai multe proiecte şi schiţe de concept pentru compoziţii sculpturale, ilustraţii pentru poezie şi multe coperte literare. Printre acestea se numără coperta pentru volumele: Cronica Vasluiului, Monografia Municipiului Bârlad, Mihai Eminescu – note privind stilul publicisticii de C. Parfene, D’ale lui Mitică şi Costică, Măştile lui Cronos, Fragmentarium de P. Iosub, Zâmbete în parlament (epigrame), Oglinzile iubirii (note de călătorie), „Mirajul labirintului” şi „Aripi tinere” (reviste şcolare ilustrate bogat în interior); „Şcoala bârlădeană” – revistă anuală a sindicatului din învăţământ precum şi coperte de volume de poezie.
A participat la expoziţii de grup ale plasticienilor bârlădeni între 1968 şi 1975. Cu aceiaşi colegi a participat la Expoziţia plasticienilor bârlădeni deschisă la Casa de Cultură „1 Mai” Bucureşti 1969, cu şase piese de sculptură; a participat la expoziţia zonală U.A.P. de la Botoşani în anul 1974; a participat la etapa naţională a Festivalului „Cântarea României” – Suceava în anul 1979, ocupând locul al II-lea cu compoziţia „Continuitate”.
Cu diverse prilejuri aniversare sau manifestări plastice, presa locală, critici de artă şi alţi admiratori ai operei sale i-au adus elogii în articole mai ample sau în simple notaţii. De asemenea, sculptorului Gheorghe Alupoaei i-a fost dedicat în anul 2000 un album cu titlul Apa trece, pietrele rămân de către Albert Oleic.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în anul 2004, Consiliul Culturii şi Cultelor Vaslui a editat o broşură conţinând fotografii după mai multe lucrări de sculptură, precum şi consemnări ale diferiţilor oameni de cultură şi artă, ale unor colegi de specialitate şi foşti elevi. Cu prilejul pensionării, în anul 2007, medicul Valentin Lupu, doctor în ştiinţe medicale, împreună cu soţia sa, Valentina Lupu, s-au îngrijit de editarea volumului Statuile nu ies la pensie care înglobează materiale apărute în presă pe parcursul anilor, precum şi bibliografiile de referinţă referitoare la activitatea sculptorului Gheorghe Alupoaei.
Pe 15 ianuarie 2010, în Edmonton (Canada), a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Gheorghe Alupoaei, devenind loc de pelerinaj al românilor din acea parte a lumii şi nu numai.
După cum spunea într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, în ianuarie 2011, cel mai reuşit bust – „făcut cu un patos absolut” – este cel al cronicarului Nicolae Milescu Spătarul (situat lângă Biblioteca Judeţenă Vaslui).
În anul 2014 începe o rodnică colaborare cu Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” în realizarea celor șase volume cu titlul Semne grafice de recunoștință: poetrete de expresie (2014-2020). În același an, Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” îi dedică o micromonografie, Gheorghe Alupoaei la 70 de ani, din seria „Personalități Vasluiene”.
Un alt volum dedicat lui Gheorghe Alupoaei este Memoria Timpului realizat de dr. Laurențiu Chiriac în 2015 în care prezintă artistul și opera sa: limbajul vizual; sensuri, semnificații și simboluri; domenii plastice, tematici, tehnici, realizări componistice; omul, profesorul, artistul (cugetări și extrase din publicații); semne grafice de recunoștință ale artistului.
Fișă de autor realizată de Liliana Moga, biliotecar la Compartimentul Informare Bibliografică